- ti-am spus vreodata cum te iubesc ? ti-am spus ?
- de multe ori …
- nu cred … cred ca am gresit spunandu-ti lucruri prea simple, prea umane si nu e asa
Te-am mintit 2 ani de zile ca te iubesc ca pe un om … si nu e asa. Te iubesc asa cum o mama isi iubeste copilul, asa cum un pui este dependent de mama sa, asa cum o stea nu se poate aprinde fara ca alta sa moara, asa cum Dumnezeu la iubit pe Iisus .. si asa cum Iisus i-a iubit pe oameni, asa cum marea face dragoste cu nisipul, asa cum norii mangaie muntii cei mai inalti. Atat de neconditionat incat mi-e imposibil sa cred ca mai exista asa ceva pe lumea asta, incat stiu ca nu mai e alta ca tine. Degeaba as pierde o viata intreaga sa caut una la fel … n-as gasi nici macar a mia parte din ce am gasit in tine. Degeaba as cauta raspunsul … nu-l voi gasi niciodata … El nu mi-l va spune … pentru ca El mi-a decis destinul .. inainte ca eu sa mai pot spune ceva mi-a pus in drum cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai complicata de inteles , cea mai imposibila de tinut, cea mai misterioasa de descoperit, cea mai schimbatoare pentru ca fiecare zi sa fie diferita
Cea mai grea misiune din viata asta … cel mai sangeros camp de lupta, dar dupa el, peste deal nu mai este sange …
Este numai aer … respiratia ta usoara .. ce imi sufla parul de pe frunte … buzele ce imi saruta lacrimile si ochii care ma fac sa ingenunchez in ta. Si sa te iubesc o viata si un infinit … Te-am mintit … pentru ca nu te iubesc
Te ador mai mult decat oricine pe acest pamant, te-am mintit pentru ca te iubesc mai mult decat te iubeste Dumnezeu.
Unde esti ? Pe unde sa te mai caut ? Unde sa te mai gasesc, daca nu in mine ?
