Epilog … asteapta-te sa mai mori o data. Printre lacrimi, printre urlete, printre vene sfasiate de tradare si minciuna.
Epilog … pierdut printre oameni, suflete, razboaie. Printre ura si indiferenta.
Epilog … sfarsitul m-a cuprins de o foame si o sete, de o cruzime rece si albastra.
Doar un trup de jar intins pe pleoape, uitat printre petale … de sange, de durere, de lacrimi si de vorbe.
Epilog … ce nu credeam s-apara. Printre vorbe de iubire, printre juraminte de credinta, printre infinituri definite.
Epilog … ce nu credeam sa-mi spuna : M-ai pierdut, a ta nebuna ! Nebuna de dorinta, nebuna de credinta.
Ai fost bun, dar mult prea bun. Ai fost mangaiere … prea tarzie. De-ai avea deceniul in urma … poate si acum as scrie.
Despre noi, ce-am fost odata. Strigate si maini dorite. Vene asuprite de sangele-nfierbantat. De nopti uitate-n rasarituri. De ape inspumate, de nisip scobite.
Epilog … Ai dat tot, dar tot degeaba. Mult prea mult, dar prea putin. Pentru un suflet chinuit ce nu avea scapare de al asprului trecut.
Ce ai uitat in mine cheia lacrimilor spulberate. De tradarea promisiunii … a unei iubiri eterne.
Te-ai lasat dusa de iele. Te-ai lasat dusa de mreje, suferinta si-ndoiala.
Iar in noaptea cea din urma, eu ti-am adormit copilul … cu vorbe dulci, cu ganduri bune, cu atingeri demult pierdute. A unui tata infinit, ce nu-l va avea vreodata. Din orgoliu, din uitare, din prea multa imbatare … cu o viata chinuita, cu un suflet schingiuit … ce nu vei vrea vreodata sa il pui inchis in mine. Doar spre vindecare.
Si a-ncepe noua viata. Fara griji, fara durere. Fara urlete si lacrimi. Fara urma ca vreodata … sa te parasesc uitandu-ti viata. Ce ai fost demult odata. Ce vei fi intotdeauna. Pentru nimeni si nimic. Doar a mea, c-asa au vrut, ingerii ce mi te-au rapus.
Ai uitat sa-ti vrei dorinta. Ai uitat sa-ti vrei iubirea. Ai uitat sa-ti vrei sfarsitul … cautarii tale infinite.
Perfectiunea intruchipata … vei fi doar ce-ai fost odata. Cand pe treptele iubirii ai urcat fara-nfricare.
Si urlat : Doamne, da-mi putere ! Sa nu-l uit niciodata.
Si ai avut mereu aproape … sufletul tau pereche. L-ai alungat precum o boala … ce nu-ti lasa inima goala. Ca sa urle, ca sa strige … Doamne, ce trecut ferice. Cand iubeai fara credinta ca vreodata il vei pierde. Cu parul negru, ochii vesnici, mana grea ce te lovea-n adancuri.
Ranile ce au avut, numai lacrimi de trecut. Numai sange curgator … de al suferintei culegator.
L-ai pierdut demult, acuma … l-ai gasit in mine, dara … a fost mult prea mult de dus. O iubire de nepatruns. Pentru tine, pentru ceilalti, ce au judecat prea aspru si-au uitat de viata noastra.
Te-am iubit mereu .. si poate, mi-am dorit la fel iubirea. Dar vorbele-s impartite … Te iubesc ! …demult, odata. Acum mangaie un altul. Suntem doi … si totusi unul, dar eu m-am stins prin ele.
Strivit de pasi, strivit de vise … Te Iubesc incontinuare. Tu ce-ai fost o fata blonda, pura, draga si zdrobita. Un suflet drag ce-am vrut sa-l vindec. Un suflet dublu ce-am uitat sa-l judec. Caci am crezut in tine.
Iar acum sunt singur. Uitat de lume, uitat de tine.
Doi ochi, caprui … pierduti … atintiti spre o fotografie. Ce mereu imi va apartine. Esti tu, ce-ai fost, demult … odata.
Te astept mandra faptura. Sa te-ntorci … sa vii plapanda. Asa cum te-am iubit. Mandra, lacrima de pudra … alba, pura, fina … dar nu te voi inchide … caci cenusa ai fost … si-ai renascut. Iar acum … la pamant ai si cazut.
Dar vor trece anii si vei vedea. Printul alb, ratacitor. Zburator uitat de tine, prin trecut, prin vis de sine.
Voi fi mereu in urma ta. Ca o umbra, ca o stea.
Priveste-n sus … blanda faptura. Am murit, a ta captura. Voi fi mereu in vocea ta. Un fluture fara de praf pe aripi.
Un inger negru si batran.
Te iubesc, al tau … NEBUN !
