1:36
Deschid incet ochii, dar vad ceea ce probabil numai un orb vede : un negru ca de taciune, o umbra nedefinita si filiforma ce se lasa patrunsa de un spectru alb, luminos, abia sesizabil, format din trei dreptunghiuri, asemenea unor cadre de pelicula. Ma trezesc cu senzatia ca in fata ochilor se proiecteaza un film format din aceleasi trei cadre luminoase ce au drept coloana sonora latratul sacadat si grotesc al unui caine aflat in strada, repetabil cu exactitatea unui metronom, ridicat la rangul de perfectiune absoluta doar prin ecoul infricosator al sunetului ce se izbeste cu putere de peretii somptuosi si reci ai blocurilor.
Ma intorc pe cealalta parte, sifonand si mai mult asternutul pe care in urma cu cateva ore facusem dragoste cu o creatura ce rar iti este dat sa intalnesti. O nimfa ce coborase din bratele zeilor si se lasase atinsa de un muritor de rand.
Ma scutur de imaginile ultimelor ore si incerc sa inchid din nou ochii. Degeaba incerc sa-l cobor pe Hypnos peste ochii injectati si inlacrimati de oboseala ultimilor ani. Mobila din jur trosneste cu putere, incercand parca sa imi biciuiasca timpanele pana in pragul unei sangerari. Peretii se strang in jurul meu, comprimand cu putere tot aerul ce-a mai ramas in camera asta rece si tremuranda. Trosnesc si scartaie, parca ar incerca sa-si sfarame caramizile, inainte ca forta lor sa ma zdrobeasca, incercand sa salveze ultimele-mi rasuflari.
Ma ridic din pat si privesc catre usa. Imi cobor privirea catre cheia ce straluceste prin lumina difuza, chemandu-ma parca sa o intorc, sa descui lumea din exteriorul camerei ce e hotarata in noaptea asta sa ma tina treaz. Nu-i dau importanta, desi dansul isteric al razelor reflectate de metalul clantei ma imbie si mai mult catre exterior. Intind mana catre pachetul de tigari. Iau o tigara si o aprind. Lumina rosie a tutunului ce arde mocnit aprinde umbrele din jurul meu. Treptat, incep sa vad fiecare detaliu al camerei. Fumul tigarii alearga inspre tavan, lovindu-se cu putere si imprastiindu-se in toata camera, coborand lent si ametitor pe fiecare masa sau scaun din incapere. Nu pe mine … pe mine ma evita. De ce ar incerca sa se intoarca in trecut. De ce ar face greselile pe care omul le face constant ? De ce ar fi ca noi ? Programati din nastere sa repetam greseli, sa ne intoarcem in trecuturi sumbre, sa ne lasam torturati mereu de ganduri ce nu-si au rostul …
- S-a oprit ! Latratul ragusit al cainelui s-a oprit ! De ce oare … nici masinile nu mai trec pe strada. Se pare ca si timpul lor s-a oprit in loc asa cum si al meu m-a adancit intr-un vis pe care nu-l inteleg. E cald si am senzatia ca nu am ce cauta aici. Ca nu e locul meu aici. Ma uit pe fereastra si nu reusesc sa vad norii. Ii simt acolo sus, dar privirea-mi nu reuseste sa-i focalizeze. Nu percep contrastul pe care in mod normal il inteleg atat de bine. In peisajul asta lipsesc si culorile. Ce naiba se intampla ? …
Ma asez la pian si ating usor clapele, cu aceeasi tandrete cu care ating sanii iubitei mele. Dar prin umbrele astea nu reusesc sa deosebesc clapele albe de cele negre. Mai bine inchid ochii. Da ! Mi-e mult mai usor asa. Acum nu mai trebuie sa le vad, doar le simt. Dupa un sfert de ceas incep sa le simt … cele albe sunt mai reci decat cele negre. Nu ma mira … Zambesc si incep sa cant. Nota dupa nota, cu o ritmicitate sumbra, asemeni unui mars funebru. Le lovesc din ce in ce mai tare, incercand parca sa smulg urlete de durere din corzile pianului. Degeaba incerc sa-mi obosesc si mai tare trupul si mintea. Somnul este mult prea departe de mine …
Nu am liniste si totusi am. Sunt trist si totusi zambesc. Mi-e dor, dar o am aici. In suflet, dar nu pot s-o ating. Nu-mi pot stapani dorinta ce-mi mistuieste sufletul. Intorc cheia si las vantul sa-mi danseze prin par. Ies din incaperea ce ma sufoca, ies dintre peretii ce voiau sa ma striveasca. Cobor treptele reci si alunecoase, respir adanc in plamani aerul rece … si … alerg spre ea. Doar de i-as vedea prin fereastra silueta mult ravnita … mi-ar fi de ajuns in noaptea asta. Doar pana maine … cand iubirea asta infinita ma va descatusa din nou … si din nou … si din nou. Ca o bestie injunghiata voi strabate negre umbre si voi gasi a mea promisa, fiinta, nimfa … infinita.
Si cu ultima suflare ii raspund … אני אוהב אותך מתוק שלי
