Oamenii … sunt toti la fel. Dai prea putin, iti spun : “Eu vreau totul sau nimic. Da-mi sufletul, doar asa pot avea incredere. Fa totul si orice pentru mine si voi fi mereu doar pentru tine.” – Da, iti voi da totul. Ma voi inchide in sufletul tau si voi arunca cheia. Sunt doar al tau pentru totdeauna. Voi fi pamantul pe care sa calci. Cand vei fi insetata, voi fi apa pe care s-o bei. Cand vei fi infometata, voi fi painea ce o vei manca. Voi fi liniste, zgomot, placere, iubire, daruire … Voi fi vant si lacrimi. Strigat si soapta. Intinse pe gatul tau, mergand pe limba ta. Voi fi totul si nimic.
Dar am dat prea mult. Uitat in balta unor lacrimi, dorind sa alin durerea si suferinta. Vrand sa vindec ranile de pe fruntea ei. Vrand sa-i sterg palmele de pe obraji. Vrand sa-i fiu sot, iar pentru EL .. tatal pe care nu l-a avut niciodata.
Am dat atat de mult … dar intotdeauna mult prea mult. Nu am cerut in schimb decat o iubire constanta. Un sarut de noapte buna. Un sincer “Te Iubesc”. Dar prea mult bine .. duce numai la rau. De fiecare data cand apare cineva nou … cel din urma va fi uitat. Pentru ca esti om. Dar eu nu mai stiu ce sunt. Iti simt talpile grele cum pasesc pe trupul meu. Iti simt unghile cum ma despica. Dintii cum ma sfasie.
Dar am inteles fiecare razbunare, fiecare durere, fiecare umilire. Nu e vina ta. Tu ai fost doar victima altuia. Asa cum sufar eu acum … tu ai suferit de zeci de ori mai mult. Si atunci … stii ce ai simtit. Stii ce simt si eu.
Iar acum … e mai mult decat spui. E mai mult decat atat. Da, te schimbi. Da, vei fi mai puternica. Da, vei stii sa ii ranesti pe cei ce ti-au facut rau. Dar nu-i rani pe cei care ti-au dat totul si-ti vor numai binele. Si va disparea tot. Vei pasi peste lacrimile mele. Vei pasi mandra, uitand trecutul.
Crezi ca nu inteleg ? Ba da … mult prea mult incat sa indraznesc sa ma razbun. Mult prea mult incat sa-mi doresc sa te ranesc. Pentru ca asa a fost din totdeauna. M-am luptat cu frica ta, neincrederea ta … M-am luptat cu uitarea ta. M-am luptat cu cei ce au vrut sa ne distruga. Cu cei ce au vrut sa te amageasca si sa te raneasca. Poate nu trebuia sa-mi pese. Poate ai fi invatat ceva din greselile astea. Poate ai fi stiut sa iubesti. Sa nu minti. SA NU RANESTI.
M-am mai stins o data. Dar ma voi reaprinde. Pentru ca daca am vrut sa-ti arat viata … trebuie sa traiesc pentru tine. Nu pentru mine.
Regaseste-te, construieste-te, amesteca-te …
Cand vei avea nevoie de mine din nou … uita-te in jos. Sunt visul pe care ai pasit cu iubire si pe care ai calcat cu ura. Paseste cu grija.
Si nu ma judeca vreodata ca n-am inteles prin ce treci. Sunt fericit pentru ca vei ajunge sus.
Dar sunt trist … pentru ceea ce mi-ai ascuns. Si am stiut din prima clipa. Am vazut destul, dar n-am zis.
Iarta-ma … ca te cunosc mult prea bine.
